Termoizolație continuă – unul dintre cele 5 principii ale caselor pasive
Cu toții suntem preocupați din ce în ce mai mult de reducerea consumului de energie și de protejarea resurselor. Studiile au arătat că o mare parte din consumul energetic este cel casnic, pentru încălzirea și răcirea caselor și că, din păcate, o parte din această energie se pierde pur și simplu. Pierderile se traduc prin facturi mari pentru proprietari, dar și irosire de resurse naturale, lucru ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.
Cele mai mari consumuri de energie sunt la casele vechi, cele care au fost proiectate și construite fără atenție la detaliile ce țin de eficiență și cele care nu folosesc materiale de calitate.
Toate casele pe structură din lemn pe care le construim sunt eficiente energetic. Casele pasive sunt expresia maximă a eficienței. Pentru a obține o astfel de construcție, ea trebuie proiectată și construită urmând 5 principii de bază ale caselor pasive. Primul dintre ele spune că aceasta are nevoie de termoizolație (anvelopare termică) contiuă, suficient de groasă, calitativă și pusă corect în operă.
Termoizolație continuă
Anveloparea termică are rolul de a păstra căldura în interiorul casei pe timp de iarnă, iar pe timp de vară să o protejeze de supraîncălzire. Pentru a îndeplini acest rol, pereții, pardoseala și acoperișul trebuie izolați termic cu grijă, iar termoizolația trebuie să fie continuă. Stratul izolator trebuie să fie continuu pe toată suprafața casei care este în contact direct cu exteriorul. Întreruperile în stratul de izolație creează punți termice care duc la diferențe de temperatură între interior și exterior, la pierderi de energie termică și la apariția condensului și a mucegaiului.
O casă cu eficiență energetică maximă, cum este casa pasivă are foarte puține punți termice dar care sunt tratate cu mare atenție.
Încă din faza de proiectare, continuitatea stratului de termoizolație este verificată cu atenție. Regula de bază este cea a creionului, o regulă pe atât de simplă pe cât este de eficace. Pentru asta se extrage o secțiune din proiectul casei unde este reprezentată termoizolația. Pe toată această secțiune trebuie să se poată trece cu creionul de jur-împrejurul termoizolației, fără a-l ridica de pe foaie.
Grosimea termoizolației
Cele mai mari pierderi de căldură au loc prin acoperiș pentru că aerul cald se ridică în mod natural. De aceea grosimea termoizolației acoperișului trebuie să fie cea mai mare, iar straturile de termoizolație trebuie să fie „țesute” pentru a anula efectul de punte termică dat de lemn. Lemnul este un foarte bun izolator termic, care care și rol structural, dar nu se poate compara cu un material termoizolant.
La pereți, grosimea stratului izolator este mai mică decât cea necesară acoperișului, dar nu există o valoare care poate fi aplicată tuturor caselor. Grosimea stratului de termoizolație rezultă din calcule și depinde de zona în care se află casa, de expunere la soare,etc. De exemplu, pentru una dintre casele pasive pe care le-am construit, grosimea termoizolației din acoperiș a fost de 45 cm, iar cea a pereților de 35 cm.
În cazul în care casa are terasă, fundația casei pasive trebuie “ruptă” de fundația terasei, tocmai pentru a asigura continuitatea termoizolației și la nivelul plăcii de beton. Practic zona caldă a casei trebuie să aibă fundația independentă de zonele reci (care nu se încălzesc).
Pentru a vedea cât de bine funcționează stratul de izolație se face termografierea casei. Aceasta este însă o metodă de verificare a pierderilor de căldură ce poate fi folosită doar după ce casa a fost construită. Termografia se realizează cu o cameră termică cu radiație infraroșie IR. Pentru ca măsurătoarea să fie relevantă trebuie ca diferența de temperatură între interiorul și exteriorul casei să fie de minim 10 grd C.
ATENȚIE: Informațiile de mai sus au rol informativ și NU înseamnă că orice casă cu grosimea termoizolației de la acoperiș de 45 cm și 35 de cm în pereți este o casă pasivă. Pentru ca o casă să fie pasivă trebuie să fie proiectată de un arhitect sau inginer care a absolvit cursul de case pasive și este certificat în acest sens. Cursul de case pasive este elaborat de Institutul German de Case Pasive și susținut de Ordinul Arhitecților din România și INCERC România.
Materiale de izolare de calitate
Izolația termică trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a fi considerată eficientă. Performanța este determinată de parametri precum coeficientul de conductivitate termică, rezistență termică, densitate sau permeabilitate la vapori. Pentru ca un material de izolare termică să fie bun trebuie să aibă coeficientul de conductivitate termică cât mai mic.
Pentru a vă face o idee, vata minerală are conductivitatea termică in jur de 0,034 W/m2K, panourile din fibră de lemn – 0,038, vata de sticlă ajunge și la 0,032 W/m2K. Sunt valori aproximative, pentru că pentru fiecare tip de izolație este foarte importantă grosimea, tipul izolației (panouri rigide sau flexibile, fibre independente) sau producătorul.
Pe lângă aceste criterii tehnice, este important și cât de ușor se montează și cât de flexibil este materialul ales, rezistența lui la apă sau la foc, care este efectul asupra sănătății locuitorilor, cât de prietenos este cu mediul și nu în ultimul rând, prețul.
Cât de rezistentă termic este o casă pasivă? Ei bine aceasta este construcția cea mai bine izolată din punct de vedere termic. O astfel de casă are un consum energetic foarte scăzut, ceea ce implică costuri reduse de întreținere și facturi neglijabile. Dar o astfel de casă înseamnă mai mult de atât. Este confortabilă, atât iarna, cât și vara, prietenoasă cu mediul și de ce nu, modernă.
