Etanșeitatea, unul dintre principiile caselor pasive. Testul blower-door
Testul de etanșeitate este una dintre cerințele obligatorii ale certificării de Casă Pasivă. Poate fi efectuat însă și la alte clădiri sau locuințe cu scopul de a atinge o eficiență energetică cât mai bună. Dar să revenim la casele pasive. Pentru a obține o casă pasivă trebuie respectate următoarele principii:
- Izolare casă pasivă, continuă, făcută cu materiale de calitate și de grosimea necesară;
- Ferestre și uși PERFORMANTE. Acestea sunt considerate parte din termosistem și sunt zonele prin care transferul termic se desfășoară mai accelerat (este inutilă termoizolația performantă dacă se pierde energie termică prin ferestre);
- Aport solar pe timp de iarnă. Se realizează orientând casa după soare. Pe fațadele de sud sunt montate ferestre mari iar pe cele dinspre nord numărul ferestrelor este redus la minim;
- Sistem de ventilare mecanizată cu recuperarea căldurii și umidității.
Certificarea de casă pasivă este dată de persoane acreditate de Institutul Passive Housse, din Germania. Este o certificare care măsoară doar eficiența energetică, existând însă și beneficii legate de confortul interior. Pentru a primi certificarea, casa trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
- Necesarul de căldură pentru încălzire să fie de max 15 kWh/m²/an sau sarcina termică pentru încălzire de max 10 W/m²;
- Necesarul anual pentru răcirea spațiului max 15 kWh/m²/an;
- Consum anual de energie primară – max 60 kWh/m²;
- Etanșeitate ridicată la aer n50 ≤ 0.6 schimburi orare;
- Frecvența perioadei de supraîncălzire – max 10%
Ne propunem să prezentăm principiile caselor pasive în articole diferite. Pentru că de curând am făcut un test blower-door la una dintre casele pasive pe care le construim, începem cu etanșeitatea.
De ce o casă trebuie să fie etanșă? Care sunt avantajele etanșeizării
O casă trebuie să fie etanșă la aer pentru că astfel se protejează clădirea. Nu există schimb necontrolat de aer între interior și exterior care ar duce iarna la pierderea căldurii și vara la aport de căldura în casă. De aici rezultă diminuarea costurilor cu încălzirea/răcirea casei.
De asemenea, schimburile necontrolate de aer între interior și exterior pot duce la răcirea aerului din interior. Astfel umiditatea existentă în aer ajunge să condenseze, intră în elementele de construcție și astfel apare mucegaiul.
O etanșeizare corectă și eficientă a unei clădiri vine cu o serie de avantaje:
- eficiență energetică crescută;
- prevenirea formării și acumulării condensului;
- funcționarea eficientă și rentabilă a sistemului de ventilare cu recuperarea căldurii;
- izolare fonică de nivel ridicat;
- control asupra umidității relative a aerului;
- lucrări pe șantier de calitate superioară, clădire fără defecte ascunse.
Etanșarea la aer se face într-un sigur strat. Este vorba de o folie care se instalează CONTINUU la interiorul tuturor pereților, pe fața din interior a acoperișului și peste placa de beton. Există o regulă a specialiștilor – regula creionului – care spune că pe o secțiune a casei trebuie să poți trece cu creionul pe stratul de etanșare fără a-l ridica de pe hârtie.
Pentru o etanșeitate perfectă, echipa de montaj trebuie să acorde atenție sporită tuturor îmbinărilor între foliile care asigură etanșarea. Echipele de instalatori trebuie să fie foarte atenți la străpungerile pe care le fac pentru montarea tubulaturii pentru a nu periclita etanșarea.
Un inconvenient al acestor case este riscul de supraîncălzire a casei pe timp de vara. Acesta poate și trebuie sa fie contracarat cu ajutorul sistemelor de umbrire. Despre sistemele de umbrire ne vom ocupa într-un articol viitor;
Testul blower-door se face pentru a demonstra etanșeitatea casei. În țări precum Germania, Austria sau Elveția testul de etanșeitate se face în mod obligatoriu la toate clădirile nou construite.
Testul de etanșeitate
Testul de etanșeitate este cunoscut printre specialiști ca blower-door sau ușa suflantă. Cu ajutorul lui putem verifica etanșeitatea clădirii și calitatea lucrărilor executate. Este metoda prin care determinăm existența infiltrațiilor sau a scăpărilor de aer pe lângă ferestre, uși, la străpungerile conductelor sau traseelor. Se pot astfel identifica deficiențele anvelopei termice, anumite deficiențe ascunse care slăbesc izolarea casei care, ulterior, pot fi remediate.
Pentru testul blower-door se montează un ventilator etanș în golul unei uși din casă (în tocul unei uși). Etanșeitatea ușii suflante se asigură cu o folie flexibilă pentru a sigila golul ușii unde este instalat ventilatorul. Ventilatorul introduce și scoate aer creându-se o diferență de presiune între interior și exterior de 50 Pascali, adică o presiune echivalentă cu greutatea a 5 kg pe o suprafață de 1 m².
Cu ajutorul unui manometru se măsoară cantitatea de aer transportată într-o oră, valoare numită n50. Având această valoare se pot detecta neetanșeitățile cu ajutorul anemometrului (instrument de măsură a vitezei aerului), a mașinii de fum sau prin termografie. Zonele vulnerabile sunt în jurul ferestrelor, la îmbinarea dintre elementele casei (pereți/acoperiș) sau în zonele unde tuburile de la instalații străpung pereții casei.
Pentru o etanșeizare perfectă se recomandă executarea a 2 măsurători cu ușa suflantă: una într-o fază intermediară a construcție și alta la final. Este bine ca măsurătoarea intermediară să nu fie eliminată pentru că este momentul când se poate interveni mai ușor pentru remedierea eventualelor străpungeri și cu costuri reduse. Măsurătoarea de referință este însă cea de la finalizarea construcției și a finisajelor.
Conform criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească o casă pasivă, numărul schimburilor de aer este de maximum 0,6 sch/oră la o presiune de 50 Pa (determinate în timpul măsurătorii cu ușa suflantă).